Scrisoare catre Academia Romana

Buna ziua,

Fiind cea mai inalta autoritate nationala in domeniul culturii as vrea sa ma lamuriti in privinta unui aspect.

Sora mea, Cristina Iordachescu, eleva la Colegiul Ghe. Lazar, intampina probleme in accesa anumite carti. Ca eleva are acces doar la biblioteca metropolitana si la cea a liceului. Daca anul trecut a gasit cat de cat cartile ce ii erau necesare pentru a se documenta pentru olimpiada la istorie, anul acesta, fiind vorba de bibliografie mai recenta si mai bogata (teme:istorie contemporana si UE) nu gaseste nimic.

Intrebarea mea fireasca este: de ce nu le este permis elevilor accesul la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Nationala sau de ce nu si la BCU,unde aceste carti exista?

- La dumnevostra nici macar nu se regaseste categoria “elevi” ca posibili utilizatori ale serviciilor. Lista incepe de la studenti.

- La BCU, scriu in documentele lor ca pot acepta elevi, daca vin cu recomandare de la profesor...dar se pare ca domanele de la permise nu prea vor sa se complice si au refuzat aceasta optiune

- La Biblioteca Nationala, accepta persoane intre 16 si 18 ani cu cerere de la parinti. In conditiile in care parintii nostrii nu sunt in tara, cum am putea proceda?

Am putea cumpara cateva carti, dar o biblioteca are calitatile ei: accesul la o informatie diversificata, da posibilitatea sa gasesti, poate si din intamplare, detalii pe care altfel nu aveai cum sa le cunosti.

Acesta este pasul meu. Nu vrea sa ne mai plagem ca tinerii sunt ignoranti, cand pur si simplu, nu prea le dam sanse sa fie altfel. Nu vreau ca profesorii sa se planga ca elevii lor preiau prea multa informatie de pe internet si nu din carti, cand cei mai multi nu fac nici un efort sa ii deprinda pe elevi cu cartile, biblioteci sau fise. Mai nou, unele manuale vin fara o bibliografie, ca si cum ar fi scrise din memorie J

Daca ar exista vreo rezolvare, daca ar trebui sa ma adresez altcuiva, va rog sa ma anuntati. Timpul trece si educatia din Romania pare sa stea pe loc.

O zi frumoasa va doresc!

Sa auzim de mai bine!

Ma simt putin ca micuta ce am surprins-o la Praga...

Cred ca imi dau demisia. Ma rog, nu acum, dar nu mai vreau negativism!!! O sa rabufnesc la un moment dat sau o sa o iau razna. Ma face sa ma inchid in mine sa nu mai pot sa gandesc. Si acum ma chinui sa leg spatiile goale din mintea mea, care striga: vrem alt fel de informatie!!!!aaaaaaaaaaaa vreau padurea mea, sa pot urla in ea....sa fie blogul o padure terapeutica urbana, tehnologizata?!?!

I feel good!!! I knew that i would...

Am desenat. Asa in joaca. Am promis sa desenez un cal pe peretele (nu e un cal verde :p ) verisoarei mele, iar eu la cai intotauna am fost un esec national. Cap de magar, corp de lebada si picioare de om, cam asa arata un cal desenat de manuta mea :)) serios. Si am zis: ce naiba, tot pierd vremea degeaba, ia sa invat eu sa desenez cai.
Inceputul: Step 1 "how to draw horses" pe youtube-ul de kk-mak(nu prea vroia sa colaboreze). Ok, nu prea multe chestii interesente, same old, "desenati formele geometrice de baza", bla bla, pe mine sincer parca mai rau ma incurca".
Step 2: Flickr - o poza buna cu un cal intreg frumos foc.
Am facut ceva, a iesit ceva, are mici (MARI - a se obs gatul prea lung,etc) defecte, dar am fost uimita ca nu am mai dezvoltat nici o combinatie demna de premiul 1 pt ciudatenia lunii, chiar daca e un pic mai mult decat o schita.

Dar sincer, nu asta era ideea acestui post, ci aceea de a imi exprima bucuria ce o simt. Nu mai desenasem de o buna bucata de vreme si cam uitasem cum e.
Off, ce bine a fost!!! Sunt entuziasmata, ca un copil mic care merge de la gradi la mami: Mami, mami, uite ce am facut.!!!Cam asa eu cu postu asta si diseara cu Oktosha :))

Sunt un copil, stiu, dar ma bucur ca m-am regasit:)

Abuzati de acesta campanie

V-ati gandit vreodata la curieri?

Aici, pe blog, am planuit sa postez lucruri ce mi se intampla si mi se par oarecum iesite din comun.
Asa ca dupa o luna de zile, here it goes:
Birou, soare..coafura rezista. Eu la birou ar trebui fac ce ar trebui sa faca toata lumea: sa muncescaaa...dar fiind vineri si un soare atat de frumos... eu ma prosteam cu niste cuburi de zahar si apa si boluri colorate sa fac ceva pozute. Imaginati-va ca eram atarnata pe geam, turnand apa si cuburi de zahar in gradina vecinului...nevermind.
Cum eram eu asa concentrata si cu parul ravasit (coafura nu mai rezista) , ca prin vis se aude o ciocanitura...gataaa, ordine si disciplina.
Deschid...curierului. Intra. Semnat.Parafat.Ok.Off you go!...Ooofff yooouu gooo!
Of. nu se lasa.
"Un pahar cu apa imi puteti da? Pot sa ma asez? Nu mai am treaba. La dumneavoastra a fost ultima. Un sms, ceva, doua, doua si jumatate"
ALLLLOOOO
Nu ca ne-ai fi intrerupe din munca, dar get a life!
A fost amuzant pana la un punct, apoi a devenit penibil si din pacate a trebuit sa apelam la forta majora. Probabil va fi dat afara.
Era vineri si pentru el. Ce o fi zis? "eee, e vineri, beau si eu o berica, doua, doua jumate, incerc si eu sa agat o puicuta, doua, doua jumate de pe felix motanul. De weekend, asa." :D

A plecat intr-un sfarsit, balbaindu-se pe scara, la telefon, catre lord-ul sau.
My lord nu e azi la lucru :D
Enjoy your weekend!

WTF

Ok, let's cut the crap!

Now the angry person inside is talking:
Stiu ca este un subiect mai mult decat epuizat, dar cat de tampita sa fie lumea, hai sa fim seriosi:
Cum sa treci pe verde pe trecerea de pietoni?

Cum sa nu te asiguri cand faci asta?

Cum sa crezi ca esti singur pe lumea asta si ca zebra chiar iti ofera siguranta?

Cum sa nu incerci sa plonjezi pe capota unei roscate cu ochii albastii cat mai artistic?

Cum sa cazi sub roti si sa te alegi doar cu niste vanatai si zgarieturi?

De ce sa nu alergi dupa masina cu roscata focoasa asa cum iti zice nenea care evident ca nu poate sa iti spuna decat ca era numar de bucuresti, ca na, n-oi vrea sa vina sa dea si declaratie la politie...

Hai mai ce naiba!!!!
Serios acum, tu chiar vrei sa mergi la politie? N-ai numar, n-ai nimic! N-ai picioarele rupte, contuzii la cap, n-ai nimic!

Ce vrei? Camera in intersectia unde s-au mai pupat alti 5 oameni si alte 5 masini conduse de alti 5 oameni? Doamne fereste! Pai asta e invadarea intimitatii!

Ce prostii vorbesti... Da-o dracu de treaba, cum sa vii cu pretentii de vip, cand tu mergi pe jos la serviciu....

Roscata e undeva
Miha e la politie

In drum spre serviciu mereu vad un stencil ce imi place mult: Intr-o lume normala, femeile nu sunt pipaite pe strada. Imi permit sa fac niste adnotari: Intr-o lume normala nimeni nu e terfelit sub roti pe strada!!!

Dar, what the fuck, ai pretentii sa traiesti intr-o lume normala?



PS: Bravo Miha. Polizu cu Grivitei!

Zilele astea am fost obsedata de "prietenie".

Tu cati prieteni ai?Iesi la un suc, la o vorba o data pe luna cu niste oameni carora le zici prieteni. Poate si ei iti spun tie la fel, poate nu. Ce inseamna sa ai prieteni? De ce acestia sunt langa tine in functie de contextul in care i-ai cunoscut. Il intreb pe octavian: Tu ai prieteni? "Pai, da.." Care? "Cativa din liceu." Dar te vezi cu ei doar cand mergi la ciuc si ii suni tu. "Dar sunt prietenii mei, cativa, nu o sun pe amalia de exemplu, ca nu am nici o treaba cu ea, il sun pe stan, pe cotoi, etc..." Pentru ca sunt baieti si mai ai ce vorbi cu ei "....nu, nu d-aia"
And so on...

Eu am conchis. Nu am prieteni.Nu ma suna nimeni sa ma intrebe de sanatate. De ce? Pentru ca pe cei mai multi chestia asta ii enerveaze. Unii au remarcat si comunicarea s-a oprit...in general.
Am semiprieteni: oameni care imi sunt superdragi si pe care vreau sa ii vad fericiti si cand ii vad asa sunt si eu fericita(ma rog, eu sunt de fel, ha ha, dar nu asta e important acum) si o sa ies la suc, la vorba cu ei, de cate ori am ocazia si o s radem o sa ne distram, o sa vorbim de chestii interesante(muzica, ca am mai citit, cum ti se pare filmul ala, ce planuri de viitor ai, si in general aiureli frumoase, etc) si apoi ne reluam filmul nostru personal, ramanand amintirea unei seri care iti spune: ne mai vedem ca merita.

Hmmm, parca am chef de dat niste telefoane. :))

Let me paint the world..and i will show you how i see it.

Magic fields will rise up into the sun in the morning and make your eyes cry for joy.
During night you will see the heart beats of the crowded stars.

My toughts are writting...

Traiesc intr-un oras strain. Spun asta pentru ca in fiecare zi gasesc ceva nou care imi aduce aminte ca sunt ca un turist aici. Nu ma plang, asa vreau sa si raman. Sunt un om care nu vrea sa se faca mare. Vreau sa privesc, sa iubesc, sa traiesc ca un copil...nu, nu sa aiba altii grija de mine, ci sa imi pastrez curiozitatea si toleranta, intr-un loc in care oamenii nu mai sunt de mult copii. Pentru
a nu abuza de scutul meu antioameniursizisicuprejudecati mai evadez pe aici, pe acolo, mai fac ceva extrajob, extraschool, dar foarte intra-me :) sper ca se intelege ;)

Un scurt demo:





























































Va urma....